Departe

(16 august)

Se apropie toamna. Ciudat, inca e cald, inca e devreme, dar o simt in zborul pescarusilor. E o tristete vaga, o culoare mai fada, o senzatie ciudata de irosire a zilelor si a noptilor. O schimbare de stil, de continut? Totusi ceva ramane.

Azi noapte L-am visat dezamagit. E a doua oara. Mi-e constiinta patata de un ceva nedefinit. Sa fie timpul care tot trece?

Visez tot mai ciudat si tot mai mult oameni pe care abia daca i-am cunoscut. Imi pare ca mintea mi se reseteaza, ca trece in revista si trece mai departe. Mangai tabloul si gandul mi se agata inexplicabil de detalii nesemnificative.

De aici de sus cuprind cu privirea doar marea, aud doar valurile si pescarusii, iar restul lumii se sterge si se pierde in trecut.

Tot mai des ma trezesc cu senzatia ca ceva lipseste, ceva ce e acolo si ma bantuie, ca amintirea de neatins dintr-un deja-vu. Am inceput sa te uit.

Sunt inca aici

O.N. cu dBM - Sunt inca aici

Cunoastere

Imi simt corpul desprinzandu-se de mine si il simt cum se cutremura in jurul meu ca un turn prea inalt din cuburi de lemn, care sta sa se prabuseasca.
Il parasesc incet, ridicandu-ma si cand ajung la tavan, imi aduc aminte vag de ei. Imi pare rau, n-am apucat sa-mi iau la revedere, dar ii uit repede, in timp ce secundele se intind tot mai mult.
Ma indrept catre un infinit albastru, dar in timp ce plutesc spre el, il vad departandu-se tot mai mult. O greutate ma trage in jos, o umbra imi creste peste aripi si nu mai sunt aceeasi.


Deschid ochii si ma trezesc in camera mea.

Marie Curie

Am gasit aici urmatorul text despre Marie Curie, text din care m-a impresionat ultima fraza:

"Ever wondered where the word ‘Polonium’ came from? Well, it came from a Polish physicist and chemist and Nobel Prize winner Marie Curie who named her newly discovered chemical after her native country. Ever wondered what happened to this discoverer of Polonium, Radium and Theory of Radioactivity? She died on July 4, 1934, from aplastic anemia, as a result of exposure to radiation after working continuously in a small enclosed shed without any safety measures because radiation’s danger were not well understood at that time. To add to the misery, following her female instincts, she had carried test tubes containing radioactive isotopes in her pocket being mesmerized by the ‘pretty blue-green light’ that the substances gave off in the dark. "

Mi se pare tare dragut si absolut induiosator felul in care o femeie ramane tot femeie chiar si daca e om de stiinta.

Nightswimming

Imi imaginez o plasa de paianjen perfecta in care sunt prinsi zeci de fluturi albastri. Deodata plasa se rupe si fluturii zboara fiecare in alta directie. Asa arata mintea mea, invadata de ganduri care zboara haotic, numai ca doar a doua parte a imaginii o reprezinta. Incercarile mele fara vlaga de a-mi fixa gandurile intr-o retea complexa au fost mereu zadarnice.
Inca sunt neterminata si probabil ca e mai bine asa. Si mai probabil, ar trebui sa fac eforturi de a ascunde asta, la fel ca toti ceilalti care desi par a avea o directie, presupun ca sunt la fel de neterminati ca si mine. Desi ar fi calea mai usoara, efortul de a-mi construi o masca m-ar incetini.
Am incercat sa tin un jurnal, dar n-a iesit mare lucru:
„Ma blochez in fata foii albe de hartie pe care vreau sa o transform in oglinda. Catre cine scriu? Sentimentul singuratatii absolute ma copleseste si ma sufoca. Nevoia de a ma adresa, macar fictiv, unei persoane exterioare mie pentru ca gandurile mele sa capete sens ma face vulnerabila.”
Am nevoie sa ma exprim. Stangaci, gresit si jenant, dar am nevoie. Curajul imi lipseste de cele mai multe ori.
Zilele trecute, un zid m-a intrebat ce mi-ar spune copilul care eram daca ar sta de vorba cu mine. I-am raspuns „nu te mai recunosc”. Am mintit artistic, ca sa para mai tragic, mai cutremurator, dar nu stiu cat de departe e adevarul. Depinde la ce ora ma intrebi. Dimineata e adevarat. Noaptea, cand toti ceilalti adorm si imi pierd controlul si nevoia de a ma cenzura, sunt tot eu, doar mai mare. Poate de asta nu pot sa adorm, doar trebuie sa si fiu candva.

Renuntare

De la un punct in sus, infinitul devine atat de mare incat Totul si Nimicul se confunda.

***
Iluzia puterilor mele supranaturale s-a spulberat in fata unui zid mut.

Sunt momente in care vointa ta nu mai conteaza, oricat de mare ar fi.
Sunt momente in care oricat de "eu" ti-ai spune, trebuie sa te asezi cuminte si sa privesti pe altii jucand rolurile decisive.
Sunt momente in care te descoperi pe tine ca fiinta supusa unor limite si trebuie sa inveti sa accepti asta.

Am atatea sa-ti spun incat tac.
Am atatea sa-ti scriu incat pun pixul jos si arunc cele cateva randuri cu care am inceput.
***

Deosebirea e ca Nimicul ramane necunoscut.

Vise interzise