Am gasit aici urmatorul text despre Marie Curie, text din care m-a impresionat ultima fraza:
"Ever wondered where the word ‘Polonium’ came from? Well, it came from a Polish physicist and chemist and Nobel Prize winner Marie Curie who named her newly discovered chemical after her native country. Ever wondered what happened to this discoverer of Polonium, Radium and Theory of Radioactivity? She died on July 4, 1934, from aplastic anemia, as a result of exposure to radiation after working continuously in a small enclosed shed without any safety measures because radiation’s danger were not well understood at that time. To add to the misery, following her female instincts, she had carried test tubes containing radioactive isotopes in her pocket being mesmerized by the ‘pretty blue-green light’ that the substances gave off in the dark. "
Mi se pare tare dragut si absolut induiosator felul in care o femeie ramane tot femeie chiar si daca e om de stiinta.
luni, mai 31
luni, martie 15
Nightswimming
Imi imaginez o plasa de paianjen perfecta in care sunt prinsi zeci de fluturi albastri. Deodata plasa se rupe si fluturii zboara fiecare in alta directie. Asa arata mintea mea, invadata de ganduri care zboara haotic, numai ca doar a doua parte a imaginii o reprezinta. Incercarile mele fara vlaga de a-mi fixa gandurile intr-o retea complexa au fost mereu zadarnice.
Inca sunt neterminata si probabil ca e mai bine asa. Si mai probabil, ar trebui sa fac eforturi de a ascunde asta, la fel ca toti ceilalti care desi par a avea o directie, presupun ca sunt la fel de neterminati ca si mine. Desi ar fi calea mai usoara, efortul de a-mi construi o masca m-ar incetini.
Am incercat sa tin un jurnal, dar n-a iesit mare lucru:
„Ma blochez in fata foii albe de hartie pe care vreau sa o transform in oglinda. Catre cine scriu? Sentimentul singuratatii absolute ma copleseste si ma sufoca. Nevoia de a ma adresa, macar fictiv, unei persoane exterioare mie pentru ca gandurile mele sa capete sens ma face vulnerabila.”
Am nevoie sa ma exprim. Stangaci, gresit si jenant, dar am nevoie. Curajul imi lipseste de cele mai multe ori.
Zilele trecute, un zid m-a intrebat ce mi-ar spune copilul care eram daca ar sta de vorba cu mine. I-am raspuns „nu te mai recunosc”. Am mintit artistic, ca sa para mai tragic, mai cutremurator, dar nu stiu cat de departe e adevarul. Depinde la ce ora ma intrebi. Dimineata e adevarat. Noaptea, cand toti ceilalti adorm si imi pierd controlul si nevoia de a ma cenzura, sunt tot eu, doar mai mare. Poate de asta nu pot sa adorm, doar trebuie sa si fiu candva.
Inca sunt neterminata si probabil ca e mai bine asa. Si mai probabil, ar trebui sa fac eforturi de a ascunde asta, la fel ca toti ceilalti care desi par a avea o directie, presupun ca sunt la fel de neterminati ca si mine. Desi ar fi calea mai usoara, efortul de a-mi construi o masca m-ar incetini.
Am incercat sa tin un jurnal, dar n-a iesit mare lucru:
„Ma blochez in fata foii albe de hartie pe care vreau sa o transform in oglinda. Catre cine scriu? Sentimentul singuratatii absolute ma copleseste si ma sufoca. Nevoia de a ma adresa, macar fictiv, unei persoane exterioare mie pentru ca gandurile mele sa capete sens ma face vulnerabila.”
Am nevoie sa ma exprim. Stangaci, gresit si jenant, dar am nevoie. Curajul imi lipseste de cele mai multe ori.
Zilele trecute, un zid m-a intrebat ce mi-ar spune copilul care eram daca ar sta de vorba cu mine. I-am raspuns „nu te mai recunosc”. Am mintit artistic, ca sa para mai tragic, mai cutremurator, dar nu stiu cat de departe e adevarul. Depinde la ce ora ma intrebi. Dimineata e adevarat. Noaptea, cand toti ceilalti adorm si imi pierd controlul si nevoia de a ma cenzura, sunt tot eu, doar mai mare. Poate de asta nu pot sa adorm, doar trebuie sa si fiu candva.
luni, octombrie 26
Renuntare
De la un punct in sus, infinitul devine atat de mare incat Totul si Nimicul se confunda.
***
Iluzia puterilor mele supranaturale s-a spulberat in fata unui zid mut.
Sunt momente in care vointa ta nu mai conteaza, oricat de mare ar fi.
Sunt momente in care oricat de "eu" ti-ai spune, trebuie sa te asezi cuminte si sa privesti pe altii jucand rolurile decisive.
Sunt momente in care te descoperi pe tine ca fiinta supusa unor limite si trebuie sa inveti sa accepti asta.
Am atatea sa-ti spun incat tac.
Am atatea sa-ti scriu incat pun pixul jos si arunc cele cateva randuri cu care am inceput.
***
Deosebirea e ca Nimicul ramane necunoscut.
***
Iluzia puterilor mele supranaturale s-a spulberat in fata unui zid mut.
Sunt momente in care vointa ta nu mai conteaza, oricat de mare ar fi.
Sunt momente in care oricat de "eu" ti-ai spune, trebuie sa te asezi cuminte si sa privesti pe altii jucand rolurile decisive.
Sunt momente in care te descoperi pe tine ca fiinta supusa unor limite si trebuie sa inveti sa accepti asta.
Am atatea sa-ti spun incat tac.
Am atatea sa-ti scriu incat pun pixul jos si arunc cele cateva randuri cu care am inceput.
***
Deosebirea e ca Nimicul ramane necunoscut.
luni, septembrie 28
vineri, septembrie 25
Cercuri
Sub soarele inceputului de toamna, ma regasesc schimbata, fara sa stiu daca ma maturizez sau doar imbatranesc. Ma plimb singura pe strazi si prin parcuri in timp ce mintea mea se plimba in propriul abis si realizez ca de atatia ani ma invart in acelasi cerc, ascult aceleasi intrebari, in forme diferite, in timp ce sinele meu se ascunde in umbra, undeva in centru, departe de mine.
E ca atunci cand pleci de la niste ecuatii si te joci cu ele incercand sa ajungi la un rezultat, iar tocmai cand crezi ca esti pe drumul cel bun iti dai seama ca rezultatul tau nu e altceva decat ecuatia de la care ai plecat.
Cumva am obosit si as vrea sa ma despart de mine pentru o vreme, sa pasesc cateva clipe in afara drumului circular pe care pasii mei l-au adancit in atatia ani si sa ma privesc din afara cu alti ochi.
E ca atunci cand pleci de la niste ecuatii si te joci cu ele incercand sa ajungi la un rezultat, iar tocmai cand crezi ca esti pe drumul cel bun iti dai seama ca rezultatul tau nu e altceva decat ecuatia de la care ai plecat.
Cumva am obosit si as vrea sa ma despart de mine pentru o vreme, sa pasesc cateva clipe in afara drumului circular pe care pasii mei l-au adancit in atatia ani si sa ma privesc din afara cu alti ochi.
luni, septembrie 21
joi, august 6
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
