joi, iulie 22

Cunoastere

Imi simt corpul desprinzandu-se de mine si il simt cum se cutremura in jurul meu ca un turn prea inalt din cuburi de lemn, care sta sa se prabuseasca.
Il parasesc incet, ridicandu-ma si cand ajung la tavan, imi aduc aminte vag de ei. Imi pare rau, n-am apucat sa-mi iau la revedere, dar ii uit repede, in timp ce secundele se intind tot mai mult.
Ma indrept catre un infinit albastru, dar in timp ce plutesc spre el, il vad departandu-se tot mai mult. O greutate ma trage in jos, o umbra imi creste peste aripi si nu mai sunt aceeasi.


Deschid ochii si ma trezesc in camera mea.